Singura,intr-un colt al camerei,stau cu pixul in mana si caietul in brate. Incep sa scriu si simt cum ochii mi se impaienjenesc iar lacrimi reci acopera cuvintele scrise cu sange pe aceasta foaie. Intind mana dupa cutia cu servetele,dar se pare ca s-au terminat. Atunci realizez ca toata noaptea am stat cu perna si cu toate amintirile in brate,plangand.
Dar nu mai pot...lacrimi nu mai am,iar tie oricum nu iti mai pasa. Cu toate acestea, inca imi e greu sa trec peste tot ce a fost...deoarece erai sufletul meu pereche,completarea mea,persoana care putea sa ma faca sa zambesc pana si in cele mai negre momente...
Acum stau si ma gandesc...pentru ce continui sa sufar? O amintire? O imagine? O iluzie? Pentru ca doar atat a mai ramas din tot ce am avut...iar acum am ajuns sa fim doar doi straini cu amintiri...
Iau un ultim servetel,imi sterg lacrimile,inchid ochii si mai derulez odata filmul cu noi doi...apoi il sterg. Deschid ochii,incerc sa schitez un zambet si ma hotarasc sa inchid acest capitol. O foaie noua urmeaza sa fie scrisa in viata mea,cu zambete si lacrimi de fericire. Acum,odata pentru totdeauna te scot din mine si din inima mea,rezervand un loc nou persoanelor care chiar merita. S-a terminat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu