El

       Când vine vorba de el totul este diferit. Alături de el am invăţat să iubesc,să apreciez ceea ce am şi să mă simt bine în pielea mea. De multe ori aş vrea doar să mă urc în tren şi să plecăm oriunde vedem cu ochii. Să nu mă gândesc la bani,la şcoala,la probleme...doar sa fim împreuna şi să vedem toată lumea ţinându-ne de mână. În fiecare seară adorm cu imaginea acelui "te iubesc" ce numai de mine poate fi inţeles, şi cu dezamăgirea că nu este lângă mine.
           După cum am zis,m-a învaţat să iubesc...dar nu în acel mod în care o fac cuplurile pe care le văd oriunde merg,ci acea iubire sinceră ce apare între cei mai buni prieteni. M-a invăţat să dau un sens nou acestor cuvinte magice. M-a facut să înţeleg că nu trebuie să ai o relaţie cu cineva pentru a putea iubi. M-a invăţat cum e sa ţii la cineva doar ca la cel mai bun prieten. A devenit cea mai frumoasă pată de culoare din viaţa mea şi mi-a dat un nou sens al tăirii.
        Imi e dor de el...deşi încă nu pot conştientiza că până vara următoare nu o să îl vad. Îmi e dor de zâmbetul şi de poveştile lui. Stau întinsă în pat şi mă gândesc...de ce îmi e de fapt dor. Realizez că nu există ceva aparte ci pur şi simplu existenţa şi frumuseţea fiinţei lui îmi imprimă acest sentiment în suflet.