Cine sunt?

     O seara intunecata..o melodie veche..si alte ganduri puse pe hartie.
      Asa se pare ca se incheie o zi superba,in care am ras si m-am distrat. Dar...daca am avut o zi atat de buna...acum de ce privesc melancolica cerul? De ce nu pot vedea stelele ascunse dupa norii grei ce ma apasa pe umeri? De ce?
       O intrebare fara raspuns...am ramas singura...pierduta printre acorduri de chitara a unor melodii vechi...mana imi tremura si un fum gros se risipeste in aer...o tigara arsa ma stoarce de viata si energie...Ma privesc in oglinda si nu ma mai recunosc...Nu mai stiu cine sunt,ce vreau,de ce fac toate astea...simt ca totul e o iluzie iar noi suntem niste marionete dirijate de crudul timp ce nu face altceva decat sa se joace cu sufletele noastre...dar ce s-a intamplat cu mine? Cand m-am schimbat atat de mult? Ce am devenit? Unde a pierit acea fetita inocenta din mine?... Alte intrebari fara raspuns...poate ca asta e de fapt viata...un set de intrebari si teste fara raspuns ce iti ocupa timpul...pentru ca timpul inseamna viata...iar daca esti slab viata te dirijeaza in jocurile ei murdare.
     Asa ca ridica-te...si infrunta viata,evadand din sforile stranse ce te leaga de timp...traieste si regaseste-te...e singura cale catre supravietuire...asta voi face si eu!

Am obosit..

      Am obosit...am obosit sa lupt,sa astept si sa sper la o minune ce va face ca lucrurile sa devina ca inainte...nu vreau sa fim chiar ca la inceput...ci sa ramanem in adevaratul sens al cuvantului prieteni. Nu vreau sa vorbim cu orele ci doar 15 minute...Imi doresc enorm sa imi fii acel prieten cu care sa pot vorbi orice si care sa ma asculte si sa imi dea un sfat...sa nu ma lase sa cad in prapastia tristetii...asa cum eram pe vremuri...
     Poate ca sunt absurda si toate ideile astea sunt doar in mintea mea...dar...atunci cand m-ai acceptat ca pe prietena ta m-ai acceptat cu toate ideile si defectele mele....cu care acum nu mai esti de acord....vrei sa fiu perfecta? Nu pot,imi pare rau...
     Macar pot sa fiu linistita cu mine ca nu m-am dat batuta si am luptat...atat cat am putut...si inca mai am putere...dar nu mai pot lupta singura pentru ca ma ranesc pe mine...si ma doare...

Un nou inceput

     Singura,intr-un colt al camerei,stau cu pixul in mana si caietul in brate. Incep sa scriu si simt cum ochii mi se impaienjenesc iar lacrimi reci acopera cuvintele scrise cu sange pe aceasta foaie. Intind mana dupa cutia cu servetele,dar se pare ca s-au terminat. Atunci realizez ca toata noaptea am stat cu perna si cu toate amintirile in brate,plangand.
      Dar nu mai pot...lacrimi nu mai am,iar tie oricum nu iti mai pasa. Cu toate acestea, inca imi e greu sa trec peste tot ce a fost...deoarece erai sufletul meu pereche,completarea mea,persoana care putea sa ma faca sa zambesc pana si in cele mai negre momente...
       Acum stau si ma gandesc...pentru ce continui sa sufar? O amintire? O imagine? O iluzie? Pentru ca doar atat a mai ramas din tot ce am avut...iar acum am ajuns sa fim doar doi straini cu amintiri...
       Iau un ultim servetel,imi sterg lacrimile,inchid ochii si mai derulez odata filmul cu noi doi...apoi il sterg. Deschid ochii,incerc sa schitez un zambet si ma hotarasc sa inchid acest capitol. O foaie noua urmeaza sa fie scrisa in viata mea,cu zambete si lacrimi de fericire. Acum,odata pentru totdeauna te scot din mine si din inima mea,rezervand un loc nou persoanelor care chiar merita. S-a terminat!

Calea spre fericire

     Cateodata singurul lucru de care ai nevoie e o schimbare...o schimbare de perspectiva,de stil,de viata...de tot. Ai nevoie de persoane si lucruri noi in viata ta pentru a descoperi lucruri noi,pentru a putea avea alte amintiri ce le vor acoperi pe cele ce te intristeaza. Astfel, viata ta se va colora si nu va mai fi doar in nuante de alb si negru. Singurul lucru pe care trebuie sa il faci este sa iti acorzi sansa sa traiesti,sa simti viata cu toata fiinta ta si sa te bucuri de tot ce iti ofera ea....este cea mai sigura cale catre fericire :)