Noaptea se lasă din nou peste pleoapele-mi. Strâng stele în priviri și bucățele mici de lună îmi pun pe față să pot fi recunoscută mai ușor. Da,sunt o artistă. Nu cum e perceput un artist de toată lumea...ci o scriitoare în noapte ce doar își adună gândurile pe o foaie veche și îngălbenită de timp. Nu vreau să îmi câștig un renume sau să scriu romane..nu acum. Sunt mult prea prinsă în domeniul psihologiei pentru a avea timp de dedicat doar scrisului. Aștept să mai treacă un timp,să mai prind puțină experiență de viață. Să văd ce înseamnă într-adevăr viața fără să mai fiu sub aripa protectoare a cuiva.
În mai puțin de un an voi fi pe picioarele mele fiind nevoită să rezist. O adevărată provocare. Ambiția nu mă lasă să o scap. Trebuie să trec prin focul iadului să ajung în rai nu? Sunt dispusă să merg cu picioarele goale pe cărbuni încinși precum calul lui Harap Alb pentru a mă putea bucura după de puțină apă rece și o gură de aer curat. Mulți nu mă înțeleg, nici nu trebuie. Mulți cred că mă cunosc,îi las să se amăgească cu asta în continuare. Sunt prea puține persoanele care chiar mă cunosc...în toate modurile mele..de la roșie de plâns la roz de fericire,de la aranjată de bal la goliciunea atât de pură sii inocentă a acestei vârste, de la plină de nervi la o doamnă in adevăratul sens al cuvântului îmbrăcată în rochie și cu spatele drept la un restaurant. Și lista ar putea continua.
Pot fi în multe feluri. Port diferite măști pentru diferiți oameni. În ziua de azi nu mai poți fi veritabil dacă vrei să fii triumfător. S-a dus vremea când cea mai mare virtute a unei persoane era sinceritatea. Acum toți sunt ca niște lei în costume ce abia așteaptă să devii puțin vulnerabil ca să te sfâșie în mii de bucăți și să te lase dezbrăcat de haine și de singurul lucru pe care ți l-ai dorit mereu,fericirea. Tremuri? Vrei să te dai bătut? Ai de gând să renunți? De ce? Să le dai satisfacție prădătorilor? Ridică -te în picioare,ia-ți haine noi,mai frumoase,mai stilate,si câteva măști. Vei deveni mai puternic și îi vei putea distruge. Astfel, vor simți ce ai simțit și tu. Aceasta e societatea în care trăim..o societate în care un artist ca mine nu își poate permite să-și lase masca jos și să își arate punctele slabe. Va muri instant,va fi atacat atât de des încât va ceda și va fi îngropat de către cuvinte la peste 2m în pământ.
Deci...regula nr. 1- niciodata nu te da bătut și nu îți uita măștile acasă.
