Ploua...picaturi reci imi ating pielea fierbinte,iar aburii se ridica usor spre cerul gri. Caldura era ucigatoare. Simteam cum nu mai am aer sa respir si ma sufoc incetul cu incetul. Nici ploaia nu ma mai putea ajuta...totul in jurul meu era sufocant si trist. Ma opresc...si incep sa plang. Suspinele imi duduiau in cap de parca m-as fi aflat intr-o pestera. Vad cu ochii incetosati o silueta neagra,perfecta ce se apropie de mine si ma ia in brate. As fi vrut sa te iau si eu in brate dar nu puteam...continuam sa plang si sa tip,zicand doar "nu mai pot!". Ma strangi mai tare in brate si ma saruti pe frunte zicandu-mi "Poti,te rog,rezista!". Cuvintele tale imi dadeau putere...ma alimentau si ma faceau sa vreau sa rezist...dar se pare ca ajunsesem la capatul fortelor.. Vroiam sa ma opresc...nu vroiam sa te ingrijorez mai tare,dar,fara sa realizez....tipetele mele erau mai puternice iar lacrimile curgeau la nesfarsit. La un moment dat am simtit cum picioarele mi se inmoaie si cad,ma prabusesc. In acel moment m-ai luat in brate,m-ai asezat pe o banca si nu mi-ai dat drumul pana nu m-am linistit...
Dupa cateva ore ma aflam la erajul 9 al blocului unde locuiesc. Ma gandeam ca trebuie sa intru in casa,dar nu puteam sa ma ridic. Linistea din hol,scarile reci si intunericul reusise sa ma calmeze. Stateam cu capul intre maini si nu ziceam nimic. Sunetul reapiratiei mi se pare imposibil...asa ca ma opresc pentru cateva secunde. In acel moment...realizez ca nu sunt singura...tu inca erai cu mine. Tristetea din ochii tai ma ucidea. Te uitai la mine si nu stiai ce sa imi spui,sau daca sa imi spui ceva... Nu imi placea sa te vad asa... Am schitat un zambet si ti-am zis 'sunt ok'...insa ochii imi erau inlacrimati. M-ai luat in brate si mi-ai zis 'vei fi ok'..iar afara inca ploua..
