. E trecut de miezul nopții iar noi încă nu avem somn. Arunc cu o pernă spre tine și mă întind râzând pe o margine de pat. Sunt fericită. După atâta timp pot spune că sunt într-adevăr fericită. Am învățat să iubesc pur,curat. Fără promisiuni și planuri de viitor. Am învățat să fiu. Să fim. Să trăiesc cu tine și prin tine. Am învățat să mă cunosc și să trăiesc,nu doar să trec prin zile așteptând să treacă.
Te întinzi lângă mine și mă strângi de mana. "Te iubesc" mi-ai spus. Nu ți -am răspuns. Știai oricum ce voi spune. Îmi ascultai liniștea și îmi citeai ființa. Mă faceai să tremur și nu pentru că îmi era frig sau frică. Erai omul meu. Eram femeia ta. Mă trăgeai în piept ca pe o țigară fără sfârșit. Te respiram ca pe o gură de aer proaspăt și de fiecare dată mă învățai alte arome. Mă învățai cu fiecare moment trăit lângă tine alt gust al dragostei. Îmi îndulceai sufletul precum îndulcești cafeaua,cu 3 cuburi de zahar odata.
Mă întorc către tine și îți spun că și eu te iubesc printr-un sărut ușor pe buzele permanent uscate. Te mângâi pe față și tac în continuare. Îmi cuprinzi și cealaltă mână și cu o tandrețe atât de specifică ție mă mângâi pe obraz.
-Ce mi-ai făcut de te iubesc atât de mult?
-Te-am iubit.
