1 decembrie-O zi aglomerată pentru orașul în care trăiesc. Toată lumea aleargă și își sărută persoanele dragi urându-le la mulți ani. Am preferat să rămân acasă și să mă cuibăresc în pat cu o carte în mână- Dostoievski-Adolescentul. Pentru unii o carte grea,pentru mine una relaxantă. Când nici nu am realizat s-a facut seara-ora 7.
Am hotărât să ies totuși afară să văd luminițele din oraș, așa că în următoarele 30 de minute eram in centru. În primele secunde am avut impresia că visez și nu mă mai aflu în București. Peste tot oameni cu cadouri în mână și luminițe ca în povești. De la fulgi de zăpadă și steluțe, la bradul uriaș de la Universitate, din centrul târgului de Crăciun. În jur se simte miros de scorțișoară și vin fiert sau kürtos cu nucă și miere. Copiii stau la coadă pentru a putea intra în cămăruța moșului, să stea de vorbă cu el și spiridușul lui, Rudolf. Unde sunt? Ce se întâmplă? A venit oare Craciunul și eu nu am realizat? Mă uit din nou la calendarul de pe telefon. Se pare că suntem tot în data de 1 Decembrie,dar atmosfera Crăciunului din centrul capitalei te cuprinde în totalitate. Simți că pierzi noţiunea timpului și că te afli pe un tărâm nou,de-a dreptul magic.
A venit decembrie,cu spiritul și frumusețea sărbătorilor, ce te face sa uiți în totalitate de frig, și te face să te bucuri de cele mai mărunte și neprețuite lucruri din viață. Bine ai venit Decembrie. Sper sa ne învălui și anul acesta în magia ta! ❤
