Si trebuie sa renunt...

       Si a venit momentul in care trebuie sa renunt…sa iti dau drumul si sa privesc cum esti  fericit alaturi de altcineva…dar pur si simplu nu pot.Ai devenit ca un drog pentru mine…si am nevoie de tine.Am nevoie sa te strang in brate,sa te sarut,sa te aud inainte de culcare,sa simt ca esti al meu iar eu sunt a ta…am devenit dependenta de tine. As vrea sa pot opri acest sentiment…sa inchid ochii iar a doua zi cand ma voi trezi totul sa fie doar un vis…si tu sa fii ca inainte…

       Imi e dor de tine…cu toate ca nu te-am auzit doar de cateva zile.Am facut o pasiune pentru vocea ta,pentru chipul tau,pentru imbratisarile tale,dar mai ales pentru felul in care ma sarutai….ca si cum ar fi fost ultima data.Prbabil pentru ca ai stiut ca asa e…

        Nu stiu daca ceea ce simt pentru tine e dragoste sau obsesie…dar clar ma conduce catre nebunie…pentru ca nu mi te pot scoate din cap…si peste tot aud doar glasul tau dulce si imbietor si te vad in fiecare persoana pentru o fractiune de secunda…te doresc mai mult ca oricand si nu ma pot obisnui cu gandul ca ti-ai gasit pe altcineva…acest gand pur si simplu ma innebuneste….ma face sa tip,sa plang  si imi rastoarna tot cursul vietii…deoarece mi-ai dat vise,sperante,iluzii…toate in van…toate imposibile acum…

      Speram ca atunci cand te voi vedea voi putea sa te tin in brate si sa te sarut pana voi ramane fara aer…erai tot ce imi doream…dar acum…nici nu stiu daca voi putea sa te privesc in ochi fara sa mor pe dinauntru…imi e teama de ziua in care te voi vedea…si nu stiu daca ma voi putea stapani…daca voi putea doar sa ma uit la tine si sa vorbim…fara sa te tin in brate,fara sa simt cum imi ard buzele de dorinta si mai apoi de placere,fara sa ma pot juca in parul tau in timp ce te sarut…altfel zis fara sa simt ca esti al meu…pentru ca acum esti al ei…si asta ma innebuneste…pentru ca am ajuns sa te iubesc.

Da sau nu?

      Exista momente cand stai,privesti in gol si retraiesti amintirile frumoase.Te desprinzi de realitate incetul cu incetul.Stai langa o persoana dar devii incapabil sa o mai si asculti.Ajungi intr-un loc,asculti o melodie, si in urmatoarele secunde devii inconstient de ce se intampla in jurul tau.

     Cand nici nu realizezi,esti in trecut. Traiesti iar acele sentimente,simti iar acel sarut si poti sa atingi iar acel baiat. Poti sa il tii in brate,sa te joci cu parul lui si sa il auzi cum iti spune suav,la ureche,cand te astepti mai putin “Te iubesc”.

     In acel moment retraiesti acei fluturasi in stomac si simti ca nu mai ai nevoie de nimic altceva…doar de el. Pentru cateva momente devii iar naiv si crezi ca el e persoana pe care ai asteptat-o atat timp si de care ai nevoie.

      Visezi…zambesti…te simti iar fericit. Apoi,simti  o durere cumplita,iar cand te intorci…surpriza! Persoana care insemna totul pentru tine te injunghie pe la spate. Incepi sa tipi,sa plangi si sa te intrebi “De ce el?” Il auzi cum iti spune ca totul s-a terminat si ca pentru el a fost doar un joc…un joc pe care tu l-ai pierdut.Atunci…vise.sperante,dorinte…totul se naruie,dispare. Realizezi ca totul a devenit nimic si in tot acest timp ai tinut in brate si ai sarutat o iluzie,un vis….si te trezesti la realitate.

        In clipa urmatoare auzi o femeie care tipa ca nu are loc pe unde sa coboare .Te trezesti intr-adevar.Esti in prezent,doar ca putin mai trist si mai dezamagit.Atunci viata te intreaba “Chiar  ai de gand sa suferi dupa el?”

       Inchizi iar ochii.De data asta nu mai vezi baiatul dragut care iti spunea “Te iubesc”.Tot ce vezi e o persoana care te face sa plangi si iti sparge inima in mii de bucati fara sa ii pese.

     Deschizi ochii si te gandesti la intrebarea pe care ti-a pus-o viata….o intrebare dificila. Oscilezi intre da si nu…dar e alegerea ta.Ce vrei sa faci in continuare?