joi, 27 august 2015

Iubire pasageră ❤❤

M-am lăsat  pradă ție, iar tu m-ai  sorbit ca pe o gură de aer proaspăt,ca și cum după ce ti-ai lua mâinile de pe mine nu vei mai avea puterea să respiri din nou. Aerul tras în piept după ce m-ai respirat pe mine ar fi  fost precum otrava. Atingerea ta suavă și în același timp atât de dură îmi făcea trupul să vibreze. M-am lăsat cuprinsă de brațele tale și mi-am pus toată încrederea în tine. M-ai făcut să te simt și să te doresc over and over again.
       Nu știu exact cine ești dar m-am dăruit ție. Nu știu dacă ai fost tocmai cea mai bună alegere dar sentimentele trăite când mă aflam în totalitate sub privirea ta mă fac si acum să tresar. Mă fac să te simt din nou deși nu mai ești lângă mine.
     Acum ai plecat și nu cred că o să te mai revăd vreodată. M-ai lăsat singură în lumea asta prea dură și prea urâtă. M-ai făcut să tânjesc după atingerea ta și să suspin când îți aud numele. Unde ești? Nu te mai pot regăsi în nimeni. Te caut în fiecare persoană ce trece pe lângă mine și realizez cu amar că nu ești tu. Oare voi reuși să te regăsesc într-o altă persoană? Sau poate că voi trece pur și simplu la următorul. Încerc să îmi ghidez pașii către ceva nou,ceva unic și diferit,ceva ce poate chiar va merita. Adio iubire pasageră!

sâmbătă, 15 august 2015

Revedere ❤


. Se spune ca nimic nu este întâmplător. Astăzi,mai mult ca oricând m-am convins încă odată de asta. Cine ar fi crezut ca o simpla idee ce ne trece prin minte fără a i se acorda pic de importanta se poate concretiza in realitate?
   Astăzi străine te-am revăzut. Am fost socata sa vad ca încă mă tii minte desi m-ai văzut o singura dată. M-ai imbratisat ca si cum am fi fost prieteni vechi si nu m-ai fi văzut de ani. E adevărat ca au trecut câteva luni de cand nu ne-am mai văzut..dar totusi.. Eram doar o străină plictisita intr-o gara pustie. Cu toate astea la plecare ne priveam ca si cum mai aveam Putin si ne mancam cu totul. Se simtea o chimie puternică intre noi si te-as fi sărutat înainte sa plec. Cu toate astea m-am multumit cu un pupic pe obraz. Pana la urma esti un străin...dar un străin mult prea familiar. As fi rămas blocată in acea imbratisare daca nu as fi fost trasa de mana spunându-mi-se ca trebuie sa plecam. Oare te voi mai vedea străine? Poate ne vom regăsi din nou in gara..locul celor mai sincere si curate sentimente. Adio străine. Sper sa ne revedem.