Probabil
vă întrebați cine este această persoană? E foarte simplu! Numele lui este
Alex,are 18 ani jumate și e din Brașov. De ce tocmai misterios? Să dăm puțin
timp în urmă.
Sfârșitul lui iulie,seara:
Era o seară liniștită,călduroasă de iulie. Mă vazusem cu Mirela,cea mai bună prietenă a mea și cu Alin,cel mai bun prieten băiat,sau cel puțin unul dintre ei. Un dor infernal de minunata platformă verde,numită Brad din zona bunicilor m-a facut să-mi bat prietenii la cap. Dupa o lungă luptă dusă cu ei am reușit sa îi conving,așa că am mai luat legătura cu cineva,ne-am luat tigări si altele de ronțăit si am plecat pe Brad. Pe drum ne-am intâlnit cu Marius,un prieten nu tocmai vechi si verișorul lui, Alex. La prima impresie am zis 'ok, o persoană nouă în gașca noastră, sună bine'. La cât de vesel și vorbareț era Marius, pe atât de tăcut si retras era Alex. Acesta a fost primul impuls care m-a facut curioasă...cine e și de ce e atât de retras? Acestea au fost primele intrebări pe care mi le-am pus...și am ramas fara răspuns până când am ajuns pe Brad,lângă el,încercând sa îi arăt un avion. Astfel, de la o simplă jucărie,un laser,am ajuns să mă împrietenesc cu un băiat super. Atunci am început să vorbim,iar conversația părea interminabilă. Pentru o perioadă am avut impresia ca am reușit în sfarșit să evadez din lumea noastră și am păsit in una complet nouă, continuând discuția cu un necunoscut. Prima impresie facută după ce am stat de vorbă cu el a fost: 'acest băiat e un eu in varianta masculină și mai mare'. Coincidenta făcea să fim amândoi berbeci,născuți la o zi distantă...si câțiva ani. Mă bucuram că am cunoscut o persoană care mă intelege…greu găseam astfel de oameni...astfel încât am reușit să adorm cu zâmbetul pe buze. O scurtă perioadă nu am mai știut nimic de acest băiat misterios..nici timp sa mă interesez nu am mai avut. Dar,în momentul în care am găsit o mică fereastră deschisă am reușit sa îi iau numărul de telefon și să continui să țin legatura cu el. Atunci am realizat că e o persoană foarte deschisă..un artist! Mi-a spus că scrie. Am vrut sa văd, așa că am stat pe capul lui până ce mi-a dat adresa site-ului pe care scrie și a tumblr-ului lui. Atunci am realizat ca într-adevăr acest băiat este diferit, în sensul bun și cu adevărat special...însă în continuare o enigmă. Mă făcea curioasă, vroiam să știu mai mult, tot mai mult...dar ma lăsa in aer. De ce? Nu știu. Într-o seară cufundata în discuții filozofice despre artă și viață mi-a spus 'sunt o persoană misterioasă'. În acel moment am realizat că am întâlnit o provocare. O provocare să îmi controlez curiozitățile și să îmi antrenez răbdarea ce credeam că e mult mai rezistentă. Încetul cu încetul m-am apropiat de el...și am ajuns să spun 'cum să nu îl iubești?' S-a dovedit a fi un om extraordinar și un prieten cum rar găsești. Am ajuns să cred ca îi pot spune orice și îmi pot pune increderea în el fără să știu prea multe. Știu că nu mă va judeca pentru felul în care gândesc, și chiar dacă mai avem și diferențe în gusturi..precum ploaia,accepta asta.
Vorbind despre gusturi...aș putea spune că sunt destul de rafinate. Pentru început..știe cu adevarat cum să se îmbrace. Acesta a fost primul lucru care mi-a sărit în ochi. După..am observat că are parul mai lung dar îl tine prins. That moment was wow, având în vedere că de mult vroiam un astfel de prieten. După câteva discuții am băgat de seama că are și simțul umorului și ascultă rock. Acela a fost apogeul. Un rocker cu simțul umorului, sensibil și cu părul puțin lung. O persoană deschisă care să mă înteleagă și cu care să pot vorbi orice...mă întrebam de ce nu l-am cunoscut mai devreme? După aproximativ o lună...am impresia că încep să îl cunosc...dar acum,după ce am acceptat să mă autodepășesc și să încerc să scriu și despre altcineva care să nu îmi fi făcut sufletul praf, am realizat că știu foarte puține despre acest băiat. Astfel...el rămâne în continuare o enigmă, un mister ce nu îl vezi decât în momentul în care încerci să afli mult prea multe...și toate acestea sub înfățișarea unui om frumos, vessel, și cu un accent înebunitor.
Sfârșitul lui iulie,seara:
Era o seară liniștită,călduroasă de iulie. Mă vazusem cu Mirela,cea mai bună prietenă a mea și cu Alin,cel mai bun prieten băiat,sau cel puțin unul dintre ei. Un dor infernal de minunata platformă verde,numită Brad din zona bunicilor m-a facut să-mi bat prietenii la cap. Dupa o lungă luptă dusă cu ei am reușit sa îi conving,așa că am mai luat legătura cu cineva,ne-am luat tigări si altele de ronțăit si am plecat pe Brad. Pe drum ne-am intâlnit cu Marius,un prieten nu tocmai vechi si verișorul lui, Alex. La prima impresie am zis 'ok, o persoană nouă în gașca noastră, sună bine'. La cât de vesel și vorbareț era Marius, pe atât de tăcut si retras era Alex. Acesta a fost primul impuls care m-a facut curioasă...cine e și de ce e atât de retras? Acestea au fost primele intrebări pe care mi le-am pus...și am ramas fara răspuns până când am ajuns pe Brad,lângă el,încercând sa îi arăt un avion. Astfel, de la o simplă jucărie,un laser,am ajuns să mă împrietenesc cu un băiat super. Atunci am început să vorbim,iar conversația părea interminabilă. Pentru o perioadă am avut impresia ca am reușit în sfarșit să evadez din lumea noastră și am păsit in una complet nouă, continuând discuția cu un necunoscut. Prima impresie facută după ce am stat de vorbă cu el a fost: 'acest băiat e un eu in varianta masculină și mai mare'. Coincidenta făcea să fim amândoi berbeci,născuți la o zi distantă...si câțiva ani. Mă bucuram că am cunoscut o persoană care mă intelege…greu găseam astfel de oameni...astfel încât am reușit să adorm cu zâmbetul pe buze. O scurtă perioadă nu am mai știut nimic de acest băiat misterios..nici timp sa mă interesez nu am mai avut. Dar,în momentul în care am găsit o mică fereastră deschisă am reușit sa îi iau numărul de telefon și să continui să țin legatura cu el. Atunci am realizat că e o persoană foarte deschisă..un artist! Mi-a spus că scrie. Am vrut sa văd, așa că am stat pe capul lui până ce mi-a dat adresa site-ului pe care scrie și a tumblr-ului lui. Atunci am realizat ca într-adevăr acest băiat este diferit, în sensul bun și cu adevărat special...însă în continuare o enigmă. Mă făcea curioasă, vroiam să știu mai mult, tot mai mult...dar ma lăsa in aer. De ce? Nu știu. Într-o seară cufundata în discuții filozofice despre artă și viață mi-a spus 'sunt o persoană misterioasă'. În acel moment am realizat că am întâlnit o provocare. O provocare să îmi controlez curiozitățile și să îmi antrenez răbdarea ce credeam că e mult mai rezistentă. Încetul cu încetul m-am apropiat de el...și am ajuns să spun 'cum să nu îl iubești?' S-a dovedit a fi un om extraordinar și un prieten cum rar găsești. Am ajuns să cred ca îi pot spune orice și îmi pot pune increderea în el fără să știu prea multe. Știu că nu mă va judeca pentru felul în care gândesc, și chiar dacă mai avem și diferențe în gusturi..precum ploaia,accepta asta.
Vorbind despre gusturi...aș putea spune că sunt destul de rafinate. Pentru început..știe cu adevarat cum să se îmbrace. Acesta a fost primul lucru care mi-a sărit în ochi. După..am observat că are parul mai lung dar îl tine prins. That moment was wow, având în vedere că de mult vroiam un astfel de prieten. După câteva discuții am băgat de seama că are și simțul umorului și ascultă rock. Acela a fost apogeul. Un rocker cu simțul umorului, sensibil și cu părul puțin lung. O persoană deschisă care să mă înteleagă și cu care să pot vorbi orice...mă întrebam de ce nu l-am cunoscut mai devreme? După aproximativ o lună...am impresia că încep să îl cunosc...dar acum,după ce am acceptat să mă autodepășesc și să încerc să scriu și despre altcineva care să nu îmi fi făcut sufletul praf, am realizat că știu foarte puține despre acest băiat. Astfel...el rămâne în continuare o enigmă, un mister ce nu îl vezi decât în momentul în care încerci să afli mult prea multe...și toate acestea sub înfățișarea unui om frumos, vessel, și cu un accent înebunitor.
