Nu plânge,privește înainte. Un drum lung,pustiu și încețoșat ți se arată. Poate pare înfricoșător dar îți amintești ce spuneai acum nu mult timp în urma? Daca vrei să scapi de o frica,trebuie să o înfrângi. Îți e frica să te avânți către un nou drum,poate apar persoane neașteptate, poate periculoase, dar cum vei putea ști dacă nu faci primul pas înainte?
Haide,ridică-ți capul din pământ,sterge-ți lacrimile și rimelul întins și acum uită -te la mine. Fața ta e continuare roșie dar de o perfecțiune inimaginabila. Te sărut ușor pe obraz și te iau de mână. Haide,mergem împreună pe drumul acesta. Așa nu va mai fi pustiu,iar dacă apar persoane periculoase putem avea grijă unul de celălalt. Empatizează cu mine și fură -mi curajul și optimismul (oricum asta faci de când te cunosc).
Mii de gânduri rătăcesc iarăși prin mintea ta vie,de unii considerată ciudată, deși eu o văd ca fiind doar colorată. La ce te mai gândești? Privești în gol dar nu mai ai nici o expresie. Nici fericire,nici tristețe,nici frică sau entuziasm. Ești rece. Începi sa mă sperii. Ce să fac? Cum să reactionez? Te iau în brate si încep sa plâng. Deodată îți revii și mă apuci de mâini, lăsându-te ușor în jos și ștergându-mi lacrimile cu un șervețel uitat în paltonul vechi. Privirea ta, atunci a revenit la viață, și nu m-ai întrebat de ce plâng ci m-ai luat în brațe și mi-ai spus 'Împreună trecem peste tot nu? Haide,avem o alee ce ne așteaptă. Să mergem!'
