luni, 31 martie 2014

O zi mare pentru un om mic


        Totul a inceput intr-o dimineata ploioasa de vineri. Ieseam de la metrou si ma indreptam cu pasi grabiti spre Amfiteatrul Nato. Urma sa particip la o intalnire cu un absolvent al Facultatii de Comunicare in cadrul SNSPA, ce imi putea schimba vittorul.
        Dupa cateva minute intru intr-o cladire necunoscuta si sunt condusa spre locul cu pricina. Ma asteptam sa fie plin si sa trec usor,neobservata printre ceilalti,dar,spre surprinderea mea,in sala erau 6 persoane.
        La intrare am fost primita cu niste priviri intrebatoare,dar apoi nu mi s-a mai acordat prea multa atentie.
        In fata,la catedra, statea o tanara ce mi-a sarit in ochi de cum am intrat pe usa. Avea parul scurt,tip bob,brunet, un ruj rosu, nu foarte aprins, si un sacou alb ce ii scotea in evidenta silueta superba.
       Initial am crezut ca este o studenta in anul III , dar mai apoi, am aflat ca o cheama Alina Galeriu si are 26 de ani. Lucreaza in PR(Public Relationship) in cadrul grupului de agentii de comunicare 'The Group'. La inceput am fost putin surprinsa, dar mai apoi, am inceput sa ii ascult povestea.
       Incetul cu incetul am devenit captivata de tot drumul parcurs pentru a ajunge la firma la care lucreaza acum,dar si de micile aventuri din liceu si facultate.
       Astfel,am aflat ce este succesul,ce evaluari trebuie luate in considerare, importanta vocii interioare si importanta invingerii fricii de intoarcere. De asemenea, am realizat in ce consta meseria in domeniul PR si multitudinea de avantaje pe care le are.
        In incheiere,as dori sa le multumesc persoanei care mi-a aratat frumusetea relatiei 'Agentie-Client' ,ce mi-ar putea influenta viitorul si persoanei care m-a invitat la acest eveniment. Multumesc Alina Galeriu si Andrei Kaze!

marți, 11 martie 2014

Copiii plajei



      Vara,plaja,stele,tu,eu si un cantec vechi. Asa incepe o poveste de dragoste.
       Un foc de tabara,o stea cazatoare si o chitara pierduta pe plaja. Cum de nu te-am observat pana acum? Un necunoscut ce canta "Still loving you" la chitara...fara sa il cunosc... Situatia nu putea ramane asa.
        M-am asezat langa tine si te admiram in liniste. Cine erai? Cand ai aparut in cercul meu de prieteni? Te-ai oprit...si am aflat cine esti. Iti spuneai omul plajei. De la inceputul verii te plimbai pe plaja cu o chitara in mana. Mi-ai spus ca nu poti pleca de pe plaja...ca marea e mama ta,iar cerul e tatal tau...dar vei disparea odata cu terminarea verii. Nu te-am crezut...am ras. Atunci m-ai luat in brate si m-ai rugat sa mai raman cu tine. Am acceptat. Erai misterios si vroiam sa te mai aud cantand. Credeam ca vom sta cu toti ceilalti...dar nu. M-ai luat de mana si m-ai dus in capatul opus al plajei. Ne-am asezat. Eram doar noi doi,marea,luna,stelele si o chitara. Ar fi trebuit sa ma tem...erai un strain...dar simteam ca te cunosc de o viata. Te tineam in brate si ma simteam in siguranta.
In bratele tale am petrecut toata seara. Mi-ai povestit cum e sa traiesti pe plaja si m-ai invatat cateva note la chitara.
      Asa a trecut o noapte intreaga...imbratisati...priviti doar de luna...dar soarele rasarea....iar tu trebuia sa pleci. M-ai condus pana in fata hotelului,tinandu-ma in brate in timp ce priveam rasaritul si soptindu-mi la ureche ca ne vom revedea diseara. Am vrut sa iti multumesc ,dar atunci m-ai prins de obraji,m-ai sarutat si ai fugit. Nu intelegeam ce vrei...dar sarutai atat de bine...astfel incat seara te asteptam la focul de tabara. Ai venit usor in spatele meu,m-ai luat in brate si m-ai sarutat duios pe obraz.
       Am stat putin cu ceilalti,apoi am plecat pe plaja povestind,razand si profitand unul de tandretea celuilalt. Asa trecea fiecare seara. Adormeam pe plaja si cantam la chitara. Ma tineai in brate si ma invatai sa cant.
      Totul era perfect...dar vara se sfarsea si tu trebuia sa dispari... Ajunsesem sa te iubesc si refuzam sa cred asta ...asa ca am hotarat sa raman cu tine. Marea si cerul nu au fost de acord. Au incercat sa ma izgoneasca prin toate modalitatile posibile...dar eu nu puteam renunta.
       Dupa o serie de incercari,parintii au realizat ca nu mai puteau face nimic...asa ca s-au hotarat sa ma transforme in fata plajei...lucru pe care l-am acceptat fara ca macar sa ma gandesc.
         Astfel,din acel moment am locuit pe plaja,avand doar o chitara... Dar nu conta...eram cu tine si asta facea cat toate lucrurile din lume. Te iubesc!