Lost story

      A fost odată ca niciodată o poveste de iubire. O poveste diferită de cea din  cărți, poate o poveste toxică. O poveste ce s-a transformat dintr-un basm într-un coșmar în care prințul dispăruse, balaurul mă acaparase cu totul , iar eu mă  luptam cu propria mea fire. Mă luptam pentru liniște, pentru a reuși să mă împac cu mine, pentru a mă rupe din ghiarele în care am rămas captivă .
   

       Devenisem un simplu clandestin în propria-mi viață, iar în loc să trăiesc, stăteam ca un spectator, în timp ce viața rula într-o sală de cinema părăsită. Eram singurul meu spectator, înecându-mă într-un fum puternic de la țigările nestinse și în aburii nesfârșiți de alcool. Începusem să trăiesc doar în mintea mea. În realitate stăteam întinsă în pat, privind în gol. Din când în când, ca o marionetă, mă prefăceam că trăiesc. De fapt, eu doar supraviețuiam, căci pe interior mă simțeam goală. Căutam îmbrățișări și zâmbete ca să-mi pot hrăni sufletul cu ele. Mă mir că încă nu am devenit unul dintre acei vampiri energetici, căci eu mă simțeam complet secată de viață când rămâneam singură.

      Simțeam că mă prăbușesc într-un puț fără fund, că sunt într-o continuă cădere. Către ce? Nici eu nu știam. Știam doar că aveam nevoie de ceva nou. Aveam nevoie aventură, de cărți citite pe plaje părăsite, cocktail-uri la miezul nopții și de o minte captivantă și tulburătoare în același timp. Însă nu pot sa îmi scot înca sufletul din ghiarele balaurului. Însă continui să sper. Merg pe acest drum pustiu, către nicăieri, în căutarea propriului suflet, în căutarea sinelui, și a schimbării din viața mea.